Cateodata, stau si imi amintesc cum era cand eram la gradinita. Eram mica si prostuta, nu stiam ce e viata. Imi era gandul numai la joaca, iar acum totul e diferit. Inainte, cand faceam ceva bine, toti primeam cate o bomboana. Acum, suntem rasplatiti cu note mari. Tin minte ca invatam cifrele si literele. Acum am ajuns sa invat volumul cubului si formule de calcul prescurtat.            Pe de alta parte, anii de gardinita erau mult mai frumosi. Nu era niciun stres, faceam ce vroiam, ma dadeam pe tobogan cu colegii, in leagan si desenam cu creta pe asfalt. Am crescut, m-am maturizat si imi e gandul la viitor.            Totusi nu as fi ajuns aici daca nu aveam o educatoare buna, care sa ma invete lucrurile de baza si cum sa ma comport in viata. Ii datorez multe.

Anii de gradinita ,au fost cei mai frumosi.Purtam codite cu fundite,eram o alintata.Jocul si jucariile faceau parte din viata mea de basm.Eram o alintata a doamnei educatoare.Spuneam cele mai frumoase poezii la serbare,aveam roluri de printesa ,si mama imi facea niste costume minunate.Basmele si povestile spuse de bunica si de educatoare imi inseninau viata si ma purtau pe taram de basm ,plin de zane si feti frumosi.In primele zile stiu ca am plans deoarece mi se parea o lume noua,dar atunci cand m-am obisnuit totul a fost de vis.Gradinita a fost a doua mea casa.Copii erau fratii si surorile mele,mancarea era mai buna ca acasa si educatoarele ma iubeau mai mult.As vrea sa mai fiu la gradinita dar nu pot da anii inapoiu.