Cei mai multi oameni locuiau la tara. Noua persoane din zece munceau in agricultura. Cei mai multi tarani nu detineau pamant, ei fiind arendasi, adica pamantul pe care il munceau apartinea unui proprietar caruia ii plateau dijma.        In Evul Mediu timpuriu domina asolamentul bienal: se cultivau un an cereale, iar in anul urmator campul era lasat in parloaga pentru a se odihni. Apoi, a fost adoptat asolamentul trienal: pe teren se faceau semanaturi de primavara, iar altul era lasat nelucrat. In anul urmator cele trei terenuri se schimbau.        In evul mediu, fiecare sat dispunea de o pasune, o padure si un ogor, toate fiind folosite in comun de locuitorii satului. Vitele pasteau sub supraveghere. In gradina erau cultivate in primul rand legume, printre care se numarau varza, morcovii, castravetii si ceapa, iar pe camp orz, secara, alac, ovaz si grau. Pe langa acestea mai existau si pomi fructiferi.       Ca animale de tractiune, taranii foloseau boii, iar pentru muncile usoare recurgeau la magari.