O plapuma alba si groasa acoperise strazile, masinile si copacii. Era seara de dinaintea Craciunului, cand Mosul bland si bun alearga cu renii si sania sa, sa aduca copiilor cuminti cadourile asteptate. In casa noastra totul era pregatit.  Mama terminase de copt cozonacii iar eu si tatal meu de impodobit bradul. Din difuzoare, Stefan Hrusca ne incalzea inimile cu vocea sa melodioasa. Deodata, un sunet cristalin de clopotel se auzi la usa. Cand am deschis-o, un batranel cu plete si barba alba, imbracat in haina rosie, cu un sac mare in spate mi-a zambit si m-a intrebat daca ma numesc Adriana-Nicoleta.