Viata la tara e superba,desi cu citiva ani in urma hoinaream in agitatia orasului,confuza si iritata.Si aveam impresia ca oamenii de la tara sint atit de simpli,muncitori si rupti de lume,nu le pasa de politica,vedete,de ce se petrece in lume.Le place finul si recoltele.In fine cam asa si este... Si totusi,dupa 14 ani buni de trai in diferite orase,am revenit aici exact cind locul era extraordinar,cind ieseam in curte si mirosea a liliac,stelele se vedeau arzind mai frumos ca niciodata,si undeva in apropiere se auzea corul broastelor.Tot aici l-am cunoscut pe El-atit de diferit de mine,eu care imi placea sa am o slujba banoasa,o viata agitata,in oras si El care parea in spatele tacerii ascundea o fire inteleapta,calma,cu idei frumoase,o maturitate care mie imi lipsea cu siguranta. In aceste momente imi puneam tot mai des intrebarea daca as putea sa ma adaptez in acest mediu,dupa atita timp? raspunsul a venit repede - da! din moment ce dispun de toate conditiile unei vieti civilizate,cum ne place noi sa-i spunem,sa am internet,sa am o casa comoda.Din cind in cind imi trecea prin cap si gindul ca nu voi rezista... Fara sa-mi dau seama,ma blocasem in acest loc,si tot ce urma parca era foarte bine aranjat de cineva,imi gasisem si un post de lucru reusit,si ehh imi placea din ce in ce mai mult la tara... Intr-un final,e ciudat pentru mine insa eu nu imi doresc sa stau in oras,sa ma duc la cumparaturi,in cluburi,la teatru si pezzerii,inca mai practic,dar de fiecare data ma intorc cu placere inapoi,multumita ca am evadat de oboseala,de oras,de fitze,de stres si zgomot de masini. Iar acum ma bucur de farmecul regasit aici...