Dacă însă în trecut, când aceasta era o artă cu un profil abia conturat, nesiguranța și dubiurile își puteau găsi o explicație acceptabilă, în epoca contemporană, după sute de balete cu trăsături specifice și conținut tematic foarte variat, credem că se poate scrie o istorie în care să se vorbească numai despre ceea ce, în general, se înțelege prin termenul balet. Alți autori ca Pierre Michaut, Arnold Haskell sau Eberhard Rebling au încercat-o cu rezultate apreciabile. Precum se știe, denumirea aceasta provine probabil din cuvântul italian ballare, și este o redenumire. În secolul 13-14 se numea balet o melodie care însoțea un anume dans, iar în Franța și versurile care se cântau în această împrejurare. Dansul avea un caracter mimetic și comporta o mică punere în scenă. Combinându-se cu alte tipuri de reprezentații și divertismente, ajunge după o lungă evoluție, îndeosebi sub directivele poeților și muzicienilor umaniști, să reunească toate trăsăturile caracteristice unui nou tip de distracție colectivă, care primește denumirea de balet.