Toti suntem constienti ca mai devreme sau mai tarziu ne vom face iar una cu pamantul, dar totusi...inauntrul nostru suntem speriati de acest gand. Legea vietii este frica de moarte, adica evitarea a tot ceea ce ne poate scurta timpul, cat mai avem inca de respirat. Orice semn, orice intamplare care ne face sa ne gandim la moarte este oribila. Ne place sa traim viata intens. Ne plac momentele care ne taie rasuflare, pe care le secam. Luam tot ce e mai bun din ele pentru a fi fericiti. Dar viata imputineaza viata. Moartea unei fiinte dragi, unei cunostinte sau a unei persoane care ti-a marcat intr-un fel sau altul existenta, care pur si simplu ti-a oferit un sfat si te-a indrumat pe un drum mai bun, nu are cum sa te lase rece, nepasator. Uneori, poate din nestiinta sau din prostie ai zis un cuvant, doua sau mai multe pe care acum le regreti din toata fiinta ta. Mereu trecerea in nefiinta a unei persoane trezeste in noi un sentiment de compasiune, de tristete, un gol mai mare sau mai mic. Moarte este cel serios sfatuitor moral, ea ne invata sa iubim.